Referitor la istoria scrisului în limba română, cel mai vechi document scris în română care s-a păstrat până în prezent este Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung, datată din anul 1521. Totuși, în ciuda lipsei unor dovezi directe, anumite indicii istorice neconfirmate par să indice faptul că au existat încercări de scriere în română mai vechi de 1521 (vezi Gh. Ciobanu, Referate de specialitate..., pp. 543-551).
În acest articol, voi discuta următoarele aspecte: 1. o scurtă istorie a scrisului pe teritoriul actual al României, până în secolul XV (anii 1400 d. Chr.); 2. tipurile de documente relevante pentru istoria scrisului în limba română; 3. unele din indiciile timpurii referitoare la scrierea în română; 4. Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung. Subiectele vor fi discutate în ordine cronologică.
Există mărturii despre folosirea mai multor tipuri de scriere, pe teritoriul actual al României, încă din antichitate. Conform lui Săluc Horvat (vezi Săluc Horvat, Introducere în biblioteconomie, p. 12), cele mai vechi atestări de scrieri sunt reprezentările pictografice stilizate de pe tăblițele de lut de la Tărtăria, descoperite în 1961 lângă Orăștie, asemănătoare tăblițelor de la Uruk, din Mesopotamia.
Este posibil ca limba latină să fi fost cunoscută la curtea regilor daci. Pe teritoriul Dobrogei s-au descoperit numeroase inscripții scrise în limba greacă.
Începând din secolul al X-lea (anii 900), pe teritoriul actual al României a început să se folosească în scriere alfabetul chirilic. Acest alfabet a fost folosit timp de secole pentru scrierea în slavonă și în română. Literele chirilice au fost înlocuite cu alfabetul latin abia în 1862.
Într-un volum publicat în 1939 (vezi Gh. Cardaș, Istoria literaturii române de la origine...), Gh. Cardaș a identificat trei tipuri principale de documente relevante pentru istoria scrisului în limba română. Acestea sunt: 1. manuscrise religioase; 2. manuscrise laice; 3. cărți tipărite.
Una dintre primele informații istorice referitoare la încercările timpurii de scriere în limba română este menționată de Papa Inocent al IV-lea (1243-1258). Papa Inocent al IV-lea a menționat că vlahii din Dacia ar fi tradus liturghia cu mai mult de un secol și jumătate în urmă (vezi Gh. Ciobanu, Referate de specialitate..., pp. 543-551).
În două volume din 1925 și 1929 (vezi Nicolae Iorga, Istoria literaturii române și Istoria literaturii românești), istoricul Nicolae Iorga era de părere că traducerea primelor texte religioase ar fi avut loc în a doua jumătate a secolului al XV-lea (anii 1450-1500), sub o influență husită.
Mai târziu, în 1964, această idee a fost contestată de Sextil Pușcariu (vezi Sextil Pușcariu, Istoria literaturii române, vol. I, pp. 302-303), care a atribuit textele religioase influenței luteranismului.
Referitor la scrisori sau alte documente istorice în limba română, nu există niciun text cunoscut mai vechi de secolul al XV-lea (anii 1400). Nu avem nici mențiuni în alte surse istorice de epocă, care să sugereze existența unor scrisori în română anterioare secolului al XV-lea (vezi Gh. Ciobanu, Referate de specialitate..., pp. 543-551).
Totuși, în timpul comunismului, au fost identificate noi date, fie prin noi descoperiri, fie prin redescoperirea unor informații mai vechi, care fuseseră uitate (vezi Gh. Ciobanu, Referate de specialitate..., pp. 543-551). De exemplu, N. P. Smochină a propus, într-un articol publicat în iunie 1970 (vezi N. P. Smochină, Semnificația unui manuscris..., p. 32; Gh. Ciobanu, Referate de specialitate..., p. 544) că se poate ca Manuscrisul Slav nr. 613 de la Biblioteca Academiei Române (Evangheliarul de la Râșnov) să fi fost scris în Transilvania. Smochină credea că această idee ar fi sprijinită de prezența anumitor cuvinte și fraze în textul manuscrisului. Pornind de la „unele caractere asemănătoare” cu vechile texte slave, cum ar fi Evanghelia Assemeni, Savina Kniga, Kodex Zografensis, Evanghelia Ostromirov sau Evanghelia Arhanghelsk, Smochină a datat Manuscrisul Slav nr. 613 (Evangheliarul de la Râșnov) în secolul XII (anii 1100), ajungând la concluzia că acest manuscris ar fi reprezentat o nouă și importantă mărturie referitor la preocupările și activitățile culturale ale românilor din Transilvania din secolele XI-XIII (anii 1000-1200).
Totuși, datarea lui Smochină nu este sigură, alte surse (vezi Irimie Marga, Antimisul brâncovenesc de la Râșnov, dar și articolul online Manuscrise slave - Bar – Academia Romana) dând o datare mai târzie a Manuscrisul Slav nr. 613, din secolele XIII-XIV (anii 1200-1300).
În plus, evident că Manuscrisul Slav nr. 613... nu este scris în limba română. Dar, conform lui Gheorghe Ciobanu (vezi Gh. Ciobanu, Referate de specialitate..., pp. 543-551), Manuscrisul Slav nr. 613 ar fi fost scris pe teritoriul actual al României, și ar conține în text numeroase cuvinte și fraze specifice Transilvaniei.
În ciuda presupunerilor nefondate emise de N. P. Smochină și de Gh. Ciobanu, prima mențiune clară a scrierii în limba română s-a petrecut la mai mult de 200 de ani după momentul Manuscrisului Slav nr. 613. Astfel, cea mai veche informație istorică precisă despre scrierea în română ne-a fost dată în jurul anului 1420, de către Constantin Kostenețki, biograful oficial al despotului sârb Ștefan Lazarevici. Alte documente istorice scrise în română datează de la sfârșitul anilor 1400 și începutul anilor 1500. Dar aceste documente românești nu s-au păstrat până în prezent, existența lor fiind cunoscută doar din alte surse istorice (vezi Gh. Ciobanu, Referate de specialitate..., pp. 543-551).
Prin urmare, deși nu avem scrisori sau documente istorice care să dovedească direct existența scrisului în limba română în anii 1400, dovezile indirecte reprezentate de mențiunile din alte surse istorice de epocă par să sugereze acest fapt. Scrierea în limba română este o certitudine abia începând din anii 1500, dovada fiind Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung.
În general, istoricii (vezi Istoria României în date, p. 87), filologii și slaviștii români, consideră că Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung, datată din 1521, este cel mai vechi document scris în limba română care se păstrează până în prezent.
Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung a fost scrisă de boierul Neacșu din Câmpulung, fiind adresată lui Johannes Benkner, primarul Brașovului.
În concluzie, conform cercetărilor istoriografiei românești moderne, Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung este cel mai vechi document scris în limba română. Totuși, primele mențiuni istorice referitoare la existența scrisului în limba română datează din jurul anului 1420, devenind mai numeroase pe măsură ce ne apropiem de anii 1500.
1. Gheorghe Ciobanu, Referate de specialitate privind rezultatele cercetării prof. Viorica Enăchiuc, în descifrarea Codexului Rohonczi și importanța publicării lor pentru cunoașterea istoriei și a literaturii românilor din secolele XI-XII (I), în Viorica Enăchiuc, Rohonczi Codex. Descifrare, transcriere și traducere. Déchiffrement, transcription et traduction, București, ALCOR EDIMPEX SRL, 2002, pp. 543-551.
2. Gh. Cardaș, Istoria literaturii române de la origine până în zilele noastre, București, 1939, p. 95, preluat din .Gheorghe Ciobanu, op. cit, în Viorica Enăchiuc, Rohonczi Codex..., pp. 544, 549.
3. Nicolae Iorga, Istoria literaturii române, vol. I, ediția a II-a, revăzută și larg întregită, București, 1925, pp. 105-106; Idem, Istoria literaturii românești. Introducere sintetică, București, 1929, pp. 24-25.
4. Sextil Pușcariu, Istoria literaturii române, vol. I, București, 1964, pp. 302-303.
5. N. P. Smochină, Semnificația unui manuscris, în „Magazin istoric”, an IV, nr. 6. iunie 1970, p. 32.
6. See ***, Istoria României în date, Editura Politică, București, 1971, p. 87.
7. D. Șerbu, Cu patru secole înaintea scrisorii lui Neacșu. O scrisoare în limba română la anul 1.100, în „Contemporanul”, nr. XIV (1847), vol. 2, nr. 4, 1982, p. 7.
8. Irimie Marga, Antimisul brâncovenesc de la Râșnov, versiunea online a ziarului Lumina, https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/antimisul-brancovenesc-de-la-rasnov-94941.html
9. Manuscrise slave - Bar – Academia Romana, https://test.dspb.ro/2021/ 11/08/ manuscrise-slave/
