Etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu. Perspectiva lui referitoare la muzica bizantină, gregoriană și muzica românească veche
De Vlăduț Mihai
I. Introducere
Etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu a publicat contribuții la istoria muzicii. Ciobanu a fost interesat de bizantinologie, de muzica bizantină și gregoriană, precum și de muzica românească veche, în relație cu studiile sale de etnomuzicologie.
II. Biografia etnomuzicologului Gheorghe Ciobanu
III. Contribuțiile lui Gheorghe Ciobanu la istoria muzicologiei (muzică bizantină, gregoriană, și românească veche) și la bizantinologie.
III. 1. Înaintea „Epocii Ceaușescu” (1948-1965)
III. 2. În „Epoca Ceaușescu” (1965-1989)
O contribuție importantă adusă de Gheorghe Ciobanu la studierea istoriei muzicii bizantine este cartea Studii de etnomuzicologie și bizantinologie. Cartea are trei volume, publicate la Editura Muzicală din București, în anii 1974, 1979 și 1992.
De asemenea, Gheorghe Ciobanu a publicat și ediții critice referitoare la istoria muzicii bizantine și a muzicii românești vechi, fie singur, fie alături de alți colaboratori, ca parte dintr-o serie de cărți intitulată „Izvoare ale muzicii românești”. Câteva cărți din această serie merită menționate: „Muzică instrumentală, vocală și psaltică din secolele XVI-XIX”, publicată în 1978, „Școala muzicală de la Putna” (manuscrisul nr. 56/544/576 I), publicată în 1980, „Școala muzicală de la Putna” (manuscris nr. I-26/Iași), publicată în 1981, „Antologhionul lui Eustatie Protopsaltul Putnei”, publicată în 1983, „Stihirar”, publicată în 1984, și „Cîntece de lume (secolele XVIII-XIX)”, publicată în 1985(1).
Într-un referat științific redactat de Gheorghe Ciobanu în 1987(2), referitor la o notație muzicală vechie din paginile controversatului Codex Rohonczi(3.), autorul menționează cercetările sale mai vechi despre muzica bizantină, în relație cu manuscrisele muzicale scrise de și pentru români. Conform lui Ciobanu, cele mai vechi manuscrise muzicale bizantine românești ar fi fost datează din secolul 15 d. Hr. (anii 1400).
În același referat științific(2), Gheorghe Ciobanu menționează și studii făcute de alți cercetători. Astfel, Ciobanu se referă la lucrările lui Gr. Pânțaru, care a transcris și a publicat manuscrisele Nr. 160/IV-34 - Evangheliar, în 1982, și Nr. 160/IV-39. Ultimul manuscris ar fi fost scris, probabil, în secolul 13 (anii 1200). Ambele manuscrise se găsesc la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași. Punctul de vedere al lui Gheorghe Ciobanu era că Gr. Pânțaru ar fi dovedit că bibliotecile românești conțin manuscrise în care se folosesc notații muzicale bizantine. Aceste manuscrise ar fi fost scrise începând din primele decenii ale secolului 12 (anii 1.100 d. Hr.), și transportate pe teritoriul actual al României în momente necunoscute.
Referitor la manuscrisele care folosesc notații muzicale gregoriene, Gheorghe Ciobanu menționează cercetările făcute de Octavian Lazăr Cozma, în volumul Hronicul muzicii românești, vol. I, Epoca străveche, veche și medievală. Ciobanu credea că manuscrisele gregoriene cele mai vechi erau din secolele 13-14 (anii 1.200-1.300), dar nu exista nicio certitudine că manuscrisele gregoriene au fost scrise în zone locuite de români(2).
Mai mult, conform lui Gheorghe Ciobanu, cercetările istorice făcute în a doua jumătate a secolului 20, în timpul comunismului, atât în domeniul arheologiei, cât și în domeniul scrierilor vechi grecești și latine, ar fi descoperit numeroase date, mențiuni și chiar relatări referitoare la cultura muzicală de pe vechiul teritoriu al Daciei(2). Această parte din argumentația lui Ciobanu pare să fi fost afectată de protocronismul(5) predominant în multe din lucrările de istorie scrise în „Epoca Ceaușescu” (1965-1989).
De exemplu, Ciobanu menționează, citând volumul 2 al tratatului de Istoria României(4), că aceste cercetări istorice ar fi arătat că în localitatea Cenad-Morisena ar fi existat o școală în secolul 11 (anii 1.000 d. Hr.), în care s-ar fi predat muzică de niște călugări greci. Fără mai multe surse istorice, din care să putem corobora aceste informații, aceasta rămâne doar o ipoteză, nu un fapt istoric bine stabilit.
Concluzie
Etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu a publicat multe contribuții importante la istoria muzicii bizantine. a muzicii gregoriene și a muzicii românești vechi. În general, cercetările lui Gheorghe Ciobanu s-au bazat fie pe manuscrise vechi scrise de români, fie pe manuscrise referitoare la teritoriul actual al României, fie, în ultimul rând, pe manuscrise localizate în bibliotecile românești. Deși unele din ideile lui Ciobanu par să fi fost afectate de protocronismul specific „Epocii Ceaușescu”, acest curent de idei nefast din istoriografia română comunistă nu invalidează totalitatea cercetărilor sale.
Note și referințe
1. Pentru mai multe informații și o bibliografie referitoare la Gheorghe Ciobanu, a se vedea site-ul https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Ciobanu_(etnomuzicolog), consultat la 25 decembrie 2022.
2. Gheorghe Ciobanu, Referate de specialitate privind rezultatele cercetării prof. Viorica Enăchiuc, în descifrarea Codexului Rohonczi și importanța publicării lor pentru cunoașterea istoriei și a literaturii românilor din secolele XI-XII (I), în Viorica Enăchiuc, Rohonczi Codex. Descifrare, transcriere și traducere. Déchiffrement, transcription et traduction, București, ALCOR EDIMPEX SRL, 2002, pp. 543-551.
3. Pentru mai multe informații despre controversatul Codex Rohonczi, care în realitate este un fals istoric, a se vedea site-ul https://app.site123.com/manager/wizard.php?wu=63a5e1f67b311-63a5e1f67b312-63a5e1f67b313#, consultat la 25 decembrie 2022
4. Vezi și: ***, Istoria României, vol. II, Editura Academiei R. P. Română, 1962, p. 181.
5. Termenul „protocronism” se referă la un „curent de idei, opus sincronismului, care afirmă adesea, în mod nejustificat, anticiparea românească a unor creații artistice și științifice universale”. Definiția preluată de pe https://dexonline.ro/definitie/protocronism
Bibliografie
I. Sursă primară:
I. 1. Gheorghe Ciobanu, Referate de specialitate privind rezultatele cercetării prof. Viorica Enăchiuc, în descifrarea Codexului Rohonczi și importanța publicării lor pentru cunoașterea istoriei și a literaturii românilor din secolele XI-XII (I), în Viorica Enăchiuc, Rohonczi Codex. Descifrare, transcriere și traducere. Déchiffrement, transcription et traduction, București, ALCOR EDIMPEX SRL, 2002, pp. 543-551.
II. Sursa imaginii: https://www.printrecarti.ro/49609-gheorghe-ciobanu-studii-de-etnomuzicologie-si-bizantinologie-volumul-3.html, consultat la 4 aprilie 2023.
Lectură suplimentară (aceste cărți nu au fost folosite ca surse ale articolului)
1. Gheorghe Ciobanu, Studii de etnomuzicologie și bizantinologie, vol. 1, București, Editura Muzicală, 1974, 439 p.
2. Gheorghe Ciobanu, Studii de etnomuzicologie și bizantinologie, vol. 2, București, Editura Muzicală, 1979, 378 p.
3. Gheorghe Ciobanu, Studii de etnomuzicologie și bizantinologie, vol. 1, București, Editura Muzicală, 1992, 224 p.
