Corneliu Zelea Codreanu: Fermecatorul criminal

codreanu22
Corneliu Zelea Codreanu in timpul unuia dintre spectaculoasele marsuri legionare

Autointitulat salvator al romanilor, al romanismului si al ortodoxiei, Corneliu Zelea Codreanu nu era de fapt roman. Pe numele lui adevarat Cornelius Zielinsky, acesta  s-a nascut dintr-un tata polonez si o mama austriaca. Pe cand micul Cornelius nu avea inca 3 ani, parintii l-au botezat in religia crestin ortodoxa, cu aceasta ocazie trecand si ei la ortodoxie si schimbandu-si numele in Zelea. Cornelius, devenit Corneliu, si-a adaugat numele de Codreanu mult mai tarziu, la maturitate

 

Corneliu Zelea Codreanu a fost un amestec ciudat: si derbedeu, si bataus, instigator , propagandist, antisemit , sovin si criminal (in adevaratul sens al cuvantului) dar si intelectual, manierat, charismatic, lider spiritual si politic, capabil sa insufleteasca grupuri largi. Intr-un cuvant, un criminal fermecator. Si cand spunem fermecator nu exageram deloc.

 

Probabil sub influenta tatalui sau, Corneliu Zelea a crescut intr-o profunda atmosfera antisemita, care nu stim cat de mult era bazata pe ura etnica , invidie sociala sau doar pe sentimente nationaliste ori religioase. Cert este ca antisemitismul l-a propulsat in mediul public. La nici 20 de ani devine membru al Garzii Constintei Nationale condusa de muncitorul cu vederi de dreapta Constantin Pancu si, impreuna cu membrii acesteia, actioneaza violent impotriva   evreilor si a sindicalistilor socialisti. Participa la actiuni de agresare a comerciantilor evrei , a organizatiilor evreiesti si de sabotare a evenimentelor culturale organizate de evrei (cum ar fi reprezentatiile unei trupe de teatru evreiesti pe care le intrerupeau cu huiduieli si chiar violenta fizica), dar si la spargerea grevei muncitorilor de la fabrica Nicolina.

 

In 1923 Corneliu Zelea Codreanu infiinteaza Liga Apararii National Crestine si se remarca atat prin atitudinea antisemita cat si prin exaltare mistico religioasa. De pilda, a provocat grave incidente la deschiderea anului universitar din Iasi pe considerentul ca nu a fost organizata o ceremonie religioasa. Desi propus pentru exmatriculare, a scapat de aceasta datorita mentorului sau politic, profesorul A.C. Cuza care, in calitate de decan al facultatii de drept, a refuzat sa aplice hotararea senatului universitatii

 

a
Corneliu Zelea Codreanu (jos in centru) si Ion Mota (dreapta sus)

Un rol determinant in dezvoltarea personalitatii si a cultului personalitatii lui Corneliu Zelea Codreanu l-a avut intalnirea cu tanarul student Ioan Mota, , fiul unui protopop ortodox de langa Orastie. Ioan Mota a fost de fapt adevaratul ideolog al miscarii dar constient de faptul  ca nu are charisma lui Zelea Codreanu a inteles sa ramana vioara a doua in cadrul miscarii. Impreuna cu acesta si alti camarazi, Corneliu Zelea Codreanu hotareste sa actioneze brutal impotriva statului de drept, prin asasinarea unor lideri politici pe care ii considera tradatori de tara si vanduti evreilor si masonilor. In fapt, o miscare terorista care a planuit crime si atentate cu bombe.  Nu au apucat sa isi puna planurile in aplicare pentru ca au fost arestati dar achitati in 1924. Pentru ca au fost tradati, Ioan Mota il impusca pe studentul Vernichescu (considerat tradator) dar din nou este achitat de o justitie ciudata.

 

Tot in 1924 este randul lui Zelea Codreanu sa foloseasca armele de foc impotriva unor persoane publice. In urma unor dese altercatii si sicane intre studentii lui Zelea Codreanu si fortele de ordine, Zelea Codreanu il impusca mortal la Iasi pe prefectul Ioan Manciu si raneste grav inca doua persoane. Procesul acestui asasinat se judeca la Turnu Severin si , culmea, Zelea Codreanu este achitat ca urmare a unui rechizitoriu prost intocmit si a unui juriu care il simpatiza pe acuzat.

 

a2
de la stanga la dreapta: Ioan Mota, Ioan Zelea (tatal lui Corneliu) si Corneliu Zelea Codreanu

In 1927 Corneliu Zelea Codreanu, impreuna cu Ioan Mota si alti camarazi infiinteaza Legiunea Arhanghelului Mihail, de unde se va trage si viitorul nume de “legionari” dat membrilor gruparii, o grupare paramilitara, mistica, ultrareligioasa,  sovina, antisemita, anticomunista, dar si antidemocratica,  in general impotriva intregii societati pe care legionarii o considerau corupta si desfranata. Acestei atitudini de negare a  valorilor sociale existente, legionarii i-au grefat un ultraortodoxism crestin nationalist dus pana la fanatism ceea ce l-a facut pe Mircea Eliade (simpatizant si el in tinerete al miscarii legionare, simpatie la care a cam renuntat la maturitate) sa spuna ca “noi nu eram un partid, eram mai degraba o secta” (citat aproximativ)

 

Sirul crimelor politice ale legionarilor, incepute cu tentativa de asasinat impotriva lui Vernichescu (acesta a supravietuit gloantelor trase de Mota) sau asasinarea prefectului Manciu a ajuns la nivel national prin asasinarea primului ministru I.G. Duca, unul dintre putinii politicieni cinstiti si corecti din perioada interbelica sau asasinarea legionarului disident Mihai Stelescu, ucis cu lovituri de topor pe patul de spital de niste fanatici legionari seminaristi. Asasinii lui I.G. Duca (numiti NICADORI) si cei ai lui Stelescu (numiti DECEMVIRI) au fost declarati eroi ai miscarii legionare desi erau pur si simplu niste criminali. Un nepot a lui Corneliu Zelea Codreanu a fost botezat cu numele de Nicador tot spre „cinstirea” asasinilor lui I.G.Duca.

 

Acestui comportament violent si criminal i s-a opus (cu mijloace la fel de condamnabile) un singur om si anume regele Carol al II-lea (personaj istoric cu destule mari pacate  binecunoscute dar si cu unele calitati nerecunoscute). Carol al II-lea a intrat intr-un razboi pe viata si pe moarte (la propriu) cu legionarii care s-a terminat abia dupa izgonirea regelui din tara, nu inainte de a face nenumarate victime din ambele tabere: primul ministru Armand Calinescu ucis in plina strada si insusi Corneliu Zelea Codreanu ucis de catre escorta ( la ordinul regelui Carol al II-lea) in timp ce se afla in detentie. Atitudinea belicoasa a lui Carol al II-lea fata de miscarea legionara o putem pune nu numai pe seama socului produs de asasinarea lui I.G. Duca ci si a socului produs de asasinarea de catre un extremist bulgar a cumnatului sau, regele Alexandru al Jugoslaviei in 1934 la Marsilia. In schimb, spre rusinea lor, partidele politice traditionale au menajat miscarea legionara, Iuliu Maniu incheind chiar un pact de neagresiune electorala cu legionarii, facandu-se ca uita ca acestia au asasinat un prim ministru in functie. (Dupa zeci de ani, istoricul Vlad Georgescu -director al Radio Europa Libera- a calificat acest pact ca una dintre marile greseli ale lui Iuliu Maniu)

 

Cu tot fanatismul si aparenta frumusete legionara sau atractia pe care aceasta miscare a exercitat-o asupra unui grup numeros de intelectuali, miscarea legionara nu a reusit sa cucereasca puterea prin mijloace politice, nereusind sa impresioneze masele. La alegerile din 1937 legionarii abia au reusit sa obtina putin peste 15% la suta voturi. Desi legionarii s-au bucurat pentru acest aparent succes, se pare ca Zelea Codreanu2jv1Codreanu s-a intristat. Stia ca acest rezultat mediocru este inceputul sfarsitului. Necooptati la guvernare, legionarii sant supusi violent represiunilor politice si, o parte dintre ei, in frunte cu Zelea Codreanu, asasinati in inchisori sau in afara lor.

 

Epopeea fermecatorului criminal Zelea Codreanu nu s-a incheiat odata cu moartea lui. Ajuns in fruntea statului in septembrie 1940 cu ajutorul legionarilor, generalul Ion Antonescu a imbracat la propriu camasa legionara (pe care, dupa cum a afirmat noul lider legionar Horia Sima, o purta demult in suflet) si mai ales a tolerat noi crime legionare in numele razbunarii mortii Capitanului. Asa i-au cazut victime zeci si sute de fosti demnitari in frunte cu Nicolae Iorga, Virgil Madgearu, Mihai Moruzov (seful serviciilor de informatii si care stia prea multe despre Antonescu si despre Sima) Victor Iamandi, Gheorghe Argeseanu si altii.  Intre timp, reinhumarea lui Corneliu Zelea Codreanu a constituit un nou succes propagandistic al legionarilor, ceremonia fiind realmente un emotionant spectacol.

 

Unul dintre pilonii ideologiei legionare a fost asazisa moarte legionara. Cultul mortii, inteles nu numai ca jertfa a legionarului (o analogie cu jertfa crestina) ci si ca moarte a celor care stateau in calea “izbanzii legionare”. Aceasta “moarte legionara” explica usurinta cu care legionarii si-au executat adversarii politici si usurinta cu care au recurs la crime. Corneliu Zelea Codreanu, pe langa faptul ca a ucis personal cel putin un om, a glorificat asasinatele comise in numele legiunii si a promovat cultul mortii, numit de el “jertfa legionara”

 

Desi se considerau o miscare purificatoare a societatii romanesti, legionarii au esuat lamentabil in aceasta misiune. Nu au reusit sa purifice societatea ci, dimpotriva, nu numai ca au amagit-o dar au si distrus fundamentul democratic al acesteia. Dupa preluarea puterii, legionarii au demonstrat ca nu sant capabili sa conduca o tara, singurul lucru in care s-au remarcat fiind asasinatele politice si pogromurile. In pericol sa piarda sprijinul armatei (care nu iubea legionarii) Ion Antonescu a fost nevoit sa aleaga armata , sa se dezica de legionari si sa transforme dictatura sa din dictatura national-legionara in dictatura militara excluzandu-i pe legionari de la putere (evident, cu acordul lui Hitler care si el si-a dat seama ca, in absenta lui Zelea Codreanu, legionarii nu mai reprezinta o forta politica ci doar un grup de exaltati incontrolabili)

 

Privind toata evolutia miscarii legionare de dinainte si de dupa moartea lui Zelea Codreanu, putem vedea ca in ciuda uriaselor succese de propaganda ale acesteia, miscarea legionara a fost un esec. Ea s-a bizuit aproape exclusiv pe figura mesianica a lui Corneliu Zelea Codreanu si pe farmecul acestuia. Odata ce Corneliu Zelea Codreanu a disparut de pe acest pamant, miscarea legionara s-a indreptat si ea spre disparitie.

Dan Trambitas